Oamenii Cartita
Sep 21, 2008 Inutilitati, Life
Venim dintr-un colt intunecat unde trebuia sa pipaim podeaua ca sa vedem unde punem urmatorul pas. Timpanul ne-a fost perforat cu atata propaganda incat am asurzit si nu mai stim cum sa nu facem ce ni se spune. Simtul orientarii ne-a fost dereglat si ca sa nu cadem in fund, ne-am asezat pe el. Timpul s-a oprit si am trait fara vreun scop, poate doar cel al curiozitatii zilei de maine.
Dintr-o data cineva a aprins lumina. Dar noi suntem tot surzi si stam in fund privind in gol. Asteptam sa fim ridicati de pe jos, sa ni se scrie tot pe foaie, nu sa invatam sa citim buze, sa ni se dea un scop in viata, pe care noi sa il urmam fara sa intrebam de ce. Ca si cartitele, avem ochi doar ca o scuza a evolutiei: toate celelalte animale au, noi de ce sa fim mai prosti?
Acum 20 de ani, intr-o zi de Decembrie, o mana de oameni invarteau un bec, reusind sa ne dea un strop de lumina. Ce-ar fi daca, in loc sa sapam musuroaie in continuu si sa ne impartim casa cu viermii, am incerca sa ne ridicam la suprafata si sa profitam de becul ala?
Loading ...