Wall-E

Sep 28, 2008 Fun Stuff, Life

De la Ice Age incoace au fost o groaza de filme “pixariene”, dar majoritatea nu m-au impresionat, cel putin pana la Ice Age 2. Sigur, grafica buna a fost in mai toate, umorul a fost prezent si in Madagascar si in Kung-Fu Panda si in Surf’s Up, dar povestea din Ice Age, modul in care erau slefuite personajele acolo nu a mai fost atins de niciunul, desi Finding Nemo a venit destul de aproape.

Asta pana la Wall-E. L-am vazut aseara si am ramas impresionat, cred ca e una dintre bijuteriile categoriei sale tocmai pentru modul in care isi spune povestea. Nu o sa dau prea multe informatii, pentru cei care nu au vazut inca filmul, dar trebuie sa mentionez ca am ramas uimit de creativitatea celor de la Pixar si de modul in care reusesc sa transforme expresii din simplitate. Doua cercuri albastre, pe post de ochi, le-au fost de ajus sa creeze o gama larga de emotii si mi-a adus aminte de jocul meu favorit pe PC, Grim Fandango. Acolo, la fel ca in Wall-E, LucasArts creea din 3 linii si un cerc, parca facute in paintbrush, un personaj, personaj care era insa mult mai expresiv decat unul creat cu ajutorul ultimelor tehnologii de rendering, pixelizat pana la pigment si mustata. Mi-a amintit putin si de Fallout prin peisajul post-apocaliptic si muzica retro prezenta sporadic.

Un singur lucru mi-as mai fi dorit de la film: lipsa dialogului, desi povestea nu aveam cum sa il evite complet. Cam jumatate din film “dialogul” consta in onomatopeele celor doi roboti actori principali, presarati de cate un “Wall-Eeee!” sau “Eeee-va” si cu un “Directive” care ne aduce aminte ca personajele sunt roboti cu o misiune de indeplinit. Ma credeti ca am inteles mai mult din dialogul mai sus mentionat decat din sutele de linii vorbite in 10,000 BC?

Ca un mic spoiler, aveti aici un youmovie cu scena mea preferata din film:

Alte articole care s-ar putea sa iti placa

1. Interviu cu Aaron Wall
2. Cand Logica Moare
3. Gesturi Mici
4. Blogging, Libertate, Ratiune si Raspundere Sociala
5. 10,000 B.S.