Tess of the d’Ubervilles

Am vazut si ecranizarea din 1979 avand in rolul principal pe frumoasa (dar nu atat de talentata – in opinia mea) Nastassia Kinski. Mi-a placut, desigur (din cate imi aduc aminte), acea varianta, numai ca, oarecum, mi s-a parut tare grabita actiunea.
In ultimele saptamani am avut o altfel de dispozitie (in locul obisnuitei astenii din anii trecuti), una pentru a viziona tot felul de mini-serii facute dupa carti despre Anglia secolului 19, drept urmare m-am apucat de vizionat Tess of the d’Ubervilles, varianta din 2008, formata din 4 episoade a cate o ora. Grozava ecranizare, parerea mea. Actorii foarte bine alesi, actiunea curge si nu plictiseste (cum mi s-a parut, pe alocuri, in versiunea australiana din 1998 – in care s-a cam batut apa-n piua in unele momente).
Cu totii avem nevoie de o poveste. Fie ea cu final fericit, fie trist, fie o combinatie a celor doua (a.k.a. lumea), povestile au proprietatea de a ne desprinde de realitate si a ne convinge ca pentru a atinge multumirea de sine trebuie sa privim dincolo de aparente.
Am urat din toti atomii pe Angel Clare, l-am detestat cu fiecare por, fiecare molecula de apa din care mi-s formata.

Am realizat, insa, ca mereu vom trai sub o fata falsa a realitatii, ca mereu vom pune prea mult pret pe parerea celorlalti (si, paradoxal, mai ales pe cea a celor care nu conteaza).
Unii ar spune ca mini-seria este lipsita de substanta, ca intrigii ii lipseste fundamentul. Dar oare nu asa spun toti cei ce nu privesc dincolo de aparente? Oare nu aceia raman blocati intr-o lume limitata?
Nu ma apuc acum, la final, sa povestesc filmul. Nu are niciun rost avand in vederea multitudinea de recenzii, rezumate de pe internet. Eu una insa va recomand sa va uitati la film, sa va dati si voi cu parerea. Eu l-am vazut pe vplay, calitatea este foarte buna si are si subtitrare (eu insa mi-am luat inima in dinti si-am urmarit fara, desi accentul mi-a dat putin de furca).